contract

mă dor îngrozitor palmele genunchii ochii
vinerea trecută m-au durut plămânii
se crapă o uşă ies văd
 
boschetarul deschide o conservă îi aruncă o privire câinelui fără stăpân
îi aruncă un sfert din conservă
la fel ca toată lumea astăzi am trecut pe lângă situaţii dramatice
 
am trecut…
 
dacă nu e deţinut sau câine sau animal de circ omul este atât de ieftin
îl păcălesc angajatorii politicienii bancherii asigurătorii vânzătorii ghicitorii
pe toată durata contractului lui de viaţă
 
eu plec să mă stabilesc pe o frunză poate mă ia vântul poate
mă ia cu mătura angajatul primăriei poate mă ridică
un poet ajung semn de carte între
paginile unui volum de versuri…
 
marinela şerban
 
bat la uşă:  bibliodevafiliala3   almanahe   flaviusobeada  turistclujan dumitruagachi
childagain
dordefemeie gabrielailies  dragoscalinescu  androxa  stropidesuflet 
revistapensionarul  pluta
 

păsări în viaţă

n-au mai rămas
din moment ce toţi poeţii au renunţat să mai scrie despre ele
 
unii spun că despre zbor aripi îngeri să nu mai vorbim pentru că
au rămas prea multe amprente pe degete şi autorităţile nu mai pot
stăpâni fenomenul
în schimb cuvântul „spermă” înfierbântă minţile
câştigă toate concursurile literare se fixează în minţile criticilor
 
cu el deschizi încuietorile succesului
 
până şi eu  l-am scris
apoi m-am clătinat apoi am început
să număr fragmente din oasele poemelor
 
marinela şerban
 

Într-un vas de ceramică

în vechiul vas de ceramică moştenit de la bunica

am adunat multe lacrimi

sunt lacrimi bune de leac aşa că ori de câte ori

mă doare gâtul

răcesc  sau cineva mă deoache

scot câte o lacrimă chiar două le pun să cânte

şi mă vindec de orice

pot traversa apoi cu încredere dormitorul

până  la rădăcina  inimii tale

ascunsă bine într-un rond de flori

de pe Champs-Elysées